Consiliul de Mediere și Corpul Profesional al Mediatorilor din România au adresat o petiție Parlamentului României
Cele două organizații consideră profund îngrijorător și supune atenției parlamentarilor faptul că, așa cum este formulată o inițiativa legislativă a mai multor aleși AUR, SOS și POT impune recunoașterea automată și exclusivă a calității de mediator pentru avocați.
Referitor la propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și pentru completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, inițiativă aflată la Camera Deputaților din Parlamentul României,
Consiliul de Mediere, în calitate de organism autonom de reglementare în domeniul medierii, cu personalitate juridică de interes public, înscris în Registrul Național al Instituțiilor Publice din România la poziția 10304, înregistrat potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, reprezentat legal prin doamna Ramona-Mirabela Mocian, formulează prezenta
PETIȚIE
În virtutea obligației sale legale de a apăra și promova interesele publice asociate desfășurării activității de mediere în România și având în vedere următoarele:
Recomandările și obligațiile asumate prin dreptul Uniunii Europene, în special Directiva 2008/52/CE privind medierea în materie civilă și comercială, care impune statelor membre să asigure formarea profesională specifică și calitatea medierii și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 41, care garantează dreptul la o bună administrare, echitabilă și imparțială;
Practica comparativă europeană, potrivit căreia în toate statele membre ale Uniunii Europene (ex: Italia, Spania, Austria, Germania, Belgia), avocații pot deveni mediatori doar în urma unei formări distincte și înscrierii într-un registru profesional separate și faptul că niciun stat membru al UE nu recunoaște automat calitatea de mediator pentru avocați;
Riscurile majore de neconstituționalitate și conflict de interese, ce derivă din propunerea legislativă analizată, cu consecințe asupra: calității actului de justiție, protecției consumatorului de servicii juridice și credibilității medierii ca procedură imparțială și neutră;
Normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, care interzic introducerea în legislație a unor concepte fără definiție sau fundament legal, precum “mediator de drept” sau “recunoaștere automată”;
Prevederile Constituției României, în special, Art. 16 care garantează egalitatea în fața legii, fără privilegii sau discriminări, Art. 24 privind dreptul la apărare, drept garantat prin asistența juridică, nu prin calitatea de mediator;
Astfel:
Consiliul de Mediere și Corpul Profesional al Mediatorilor din România consideră profund îngrijorător și supune atenției dumneavoastră faptul că, așa cum este formulată, inițiativa legislativă impune recunoașterea automată și exclusivă a calității de mediator pentru avocați, fără respectarea cadrului normativ instituit prin Legea nr. 192/2006 privind interesul public, formarea, autorizarea și exercitarea profesiei de mediator, aspect care generează riscuri majore de neconstituționalitate, dezechilibru profesional, conflict de interese și discriminare pozitivă, după cum urmează:
1. Legislația și practicile europene
România, ca stat membru U.E., s-a angajat să promoveze soluțiile alternative de rezolvare a disputelor în acord cu standardele europene, care pun accent pe pregătirea mediatorilor și asigurarea calității serviciilor oferite de aceștia. Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind medierea în materie civilă și comercială are ca obiectiv promovarea utilizării medierii și, în acest scop, obligă statele membre să promoveze formarea mediatorilor și să asigure o mediere de înaltă calitate.
Așadar, accentul în U.E. este pe formarea profesională unitară a mediatorilor, nu pe exceptarea de la formare a unor categorii. De-altfel, niciun stat membru al Uniunii Europene nu conferă avocaților statutul de ,,mediator de drept”.
2. Interesul public
Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator a consacrat pentru prima dată în România profesia de mediator, ca fiind distinctă și de sine stătătoare, reglementând, prin normă juridică specială, generală și obligatorie faptul că: ,,medierea reprezintă o activitate de interes public”.
În acest context, proiectul legislativ propune, în esență, ca avocații să dobândească ,,de drept” calitatea de mediatori, fără îndeplinirea procedurii legale de formare și autorizare, sub pretextul “recunoașterii profesiilor juridice” și al degrevării justiției, situând interesul privat al unei profesii liberale deasupra interesului public reprezentat de instituția medierii, generând un evident conflict de interese.
3. Medierea – profesie non-juridică
Se invocă obiectivul „realizării unei coerențe între profesiile juridice” prin unificarea profesiei de mediator cu cea de avocat.
Însă, profesia de mediator nu este o profesie juridică, pentru că mediatori pot fi și juriștii care nu sunt avocați, pot fi și economiștii, inginerii, psihologii, profesorii, sociologii etc. care nu au absolvit studii universitare juridice. Apoi, despre ce coerență este vorba când, în realitate, avocații cer, pur și simplu, ruperea legăturii strânse și armonioase dintre două profesii distincte și autonome, respectiv dintre mediatori și avocați?
4. Discriminarea pozitivă
Din acest punct de vedere, există riscul discriminării pozitive pentru o profesie sau chiar de neconstituționalitate, raportat la articolul 16 din Constituția României, care prevede că „cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.
Prin inițiativa legislativă, se solicită un privilegiu pentru avocați, deși
într-un stat de drept, profesiile se reglementează prin norme care asigură acces egal și condiții egale pentru toți cei interesați, nu prin scutiri subiective în favoarea unora. Acceptarea unei asemenea cerințe ar însemna negarea principiilor de bază ale statutului profesional autonom al mediatorilor și instituirea unui dublu standard nejustificat.
5. Calitatea și exercitarea profesiei de mediator
Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator reglementează în mod imperativ că: ,,profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator autorizat, în condițiile prezentei legi” și că: ,,exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator autorizat, în condițiile prezentei legi, constituie infracțiune și se sancționează potrivit legii penale”.
Așadar, legislația în vigoare nu recunoaște vreo excepție pentru avocați sau altă categorie profesională de la obligativitatea obținerii calității de mediator autorizat. Toți mediatorii, inclusiv avocații care doresc să devină mediatori, trebuie să parcurgă procedura de formare și autorizare stabilită de Consiliul de Mediere.
6. Drepturi și obligații specifice, regimuri de răspundere diferite
Mediatorii autorizați au obligații clare de imparțialitate, confidențialitate și conduită neutră, sancționate disciplinar de Consiliul de Mediere, în timp ce avocații sunt supuși regulilor deontologice ale baroului, centrate pe loialitatea față de client și apărarea intereselor acestuia.
Suprapunerea automata a celor două statute profesionale, ar genera ambiguități și contradicții: un avocat-mediator ar fi supus simultan unor obligații legale contradictorii (față de client vs. față de ambele părți și interesul public).
Mai mult, Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor se prevede că mediatorul trebuie să se abțină de la mediere dacă există orice împrejurare care i-ar putea afecta imparțialitatea (de exemplu, o relație de reprezentare anterioară cu una dintre părți).
În concluzie, calitatea de avocat și cea de mediator sunt, prin natura lor, complementare și esențiale în contextul în care accentual se pune tot mai mult pe soluționarea alternativă a disputelor și degrevarea instanțelor, dar sunt incompatibile, cu roluri și scopuri total diferite. Ele se pot complete, dar nu se pot contopi într-una singură. Ignorarea acestei realități ar putea conduce la încălcarea dreptului la apărare al părților și la compromiterea procedurii de mediere.
Având în vedere cele expuse, vă rugăm:
1. Să luați în considerare toate aspectele semnalate în prezenta adresă (referitoare la incompatibilități, discriminare, conflict de interese, neconcordanțe cu legislația națională și europeană), să le aveți în vedere în cadrul dezbaterilor ce vor avea loc în comisiile de specialitate și în plenul Camerei Deputaților, asupra inițiativei legislative în cauză. Considerăm esențial ca membrii Camerei și comisiilor să fie pe deplin informați cu privire la implicațiile negative ale propunerii, înainte de a lua o decizie.
2. Să respingeți Propunerea legislativă menționată, la votul final din plenul
Camerei Deputaților, un semnal ferm de susținere a legalității, a calității actului de justiție și a stabilității profesiei de mediator. Avem convingerea fermă că veți acționa cu responsabilitate, în calitatea dumneavoastră de garant al procesului legislativ, pentru a proteja legalitatea, echilibrul profesional și prestigiul justiției alternative din România.
Consiliul de Mediere și Corpul Profesional al Mediatorilor din România își reafirmă disponibilitatea deplină de a colabora instituțional și de a oferi orice clarificări suplimentare necesare în sprijinul unei decizii fundamentate și conforme cu interesul public.
Cu deosebită considerație,
Ramona-Mirabela Mocian
Președinte al Consiliului de Mediere
