Veritabilă legendă vie a muzicii românești din toate timpurile, Mircea Baniciu a revenit la Slobozia pentru a da curs invitației gazdelor de la Salonul de Carte.

Ex-vocalistul trupei Phoenix nu a avut nevoie de mai mult de un ceas pentru a-și fascina, așa cum face de fiecare dată, auditoriul. Aflat în anul de grație în care împlinește jumătate de veac de când s-a logodit cu muzica, Mircea Baniciu a dat, din nou, măsura uriașului său talent și i-a făcut pe cei prezenți în Sala Europa să uite de trecerea anilor și de faptul că tendințele muzicale sunt altele la (încă) început de veac XXI.

Recitalul a debutat cu o reamintire a faptului că unele dintre episoadele de viață pe care le trăim în 2023, cu tot cu moravurile aferente, sunt, de fapt, o continuare care ține de moștenirea genetică a unui popor condamnat să trăiască la granița dintre două mari civilizații. „Întoarcerea la Orient“ a fost piesa care a continuat intrarea în atmosferă produsă de o altă bucată muzicală de referință pentru cariera artistului, „Tristeți provinciale“.

Pățania cu colegul de liceu care i-a întrerupt rebelului Baniciu o „relație de calitate“ cu una dintre colegele de clasă a fost reamintită înainte ca sala să vibreze în acord cu piesa „Amintire“ iar caruselul emoțiilor a continuat cu ajutorul versurilor lui George Topârceanu care au inspirat cântecul, de succes și el, „Vara la țară“.

„Vremuri“, piesa lui Florin „Moni“ Bordeianu, care a dat și numele primului material discografic al trupei timișorene Phoenix, nu avea cum să lipsească din setlist-ul serii de 20 octombrie, tot așa cum nu putea lipsi nici „Eșarfă în dar“. Printre altele, și pentru că așa cum a dezvăluit Mircea Baniciu înainte să interpreteze cel din urmă titlu menționat, una dintre numeroasele fane i-a mărturisit că piesa are partea ei de contribuție la… conceperea puștiului pe care tocmai i-l prezentase marelui artist.

„Și cu aceasta… recitalul meu continuă“ a fost anunțul ce a urmat și care, rostit în deja celebrul stil șăgalnic-serios marca Mircea Baniciu, a produs rumoare. Finalul nu avea cum să vină, însă, fără „Andrii Popa“, una dintre piesele considerate de critica de specialitate drept etalon pentru cariera solistului vocal cooptat în trupa Phoenix la sfârșitul lui 1970. Deși singura compoziție marca Mircea Baniciu din perioada în care a fost parte din Phoenix a apărut pe discul „Mugur de fluier“ doar pentru că Electrecord-ul a mai avut nevoie de 4 minute pentru a completa discul respectiv.

„Cântecul bufonului“ a încheiat recitalul de la Slobozia iar bis-ul, de neevitat în condițiile în care artistul a fost aclamat de public, piesa „Înțelegere“ a pus capăt unei seri pe care iubitorii muzicii de colecție o vor păstra, cu siguranță, într-un colț de suflet.

Mircea Baniciu ne-a mărturisit la final că i-a fost teamă de reacția unui public mai tânăr decât se aștepta și, provocat, a vorbit și despre cea mai recentă dintre reconcilierile cu Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix:

Recitalul susținut în cadrul Salonului Anual de Carte de la Slobozia a fost pentru artist și contractul de suflet cu fanii locali, la care promite să revină cu proxima ocazie oferită de… vreme și de vremuri.